Poți spune că iubești o persoană, dar în același timp îi dai verdicte zilnice: „Tu din nou…”, „Tu întotdeauna ai…”, „Ți-am spus eu…”.
Fiecare astfel de remarcă, chiar dacă este corectă în esență, este o cărămidă în zidul care te desparte de el, relatează corespondentul .
Dragostea implică prin definiție acceptarea, în timp ce judecata este opusul ei direct, evaluarea și respingerea. Psihologii trasează o linie clară între discutarea unui act și condamnarea unui individ.
Pixabay
Prima sună de genul: „Am fost supărat de ceea ce ai făcut, hai să discutăm cum să evităm asta în viitor”. A doua sună de genul: „Ești o persoană iresponsabilă și egoistă”.
În primul caz, îi lași partenerului tău dreptul de a greși și calea spre corecție; în al doilea caz, îl judeci. Experții în domeniul comunicării non-violente insistă: pentru ca critica să nu ucidă iubirea, ea trebuie să vizeze acțiuni specifice, nu caracterul, și să fie exprimată prin prisma propriilor sentimente și nevoi.
Diferența dintre „nu mă asculți niciodată!” și „mă simt foarte singur și rănit când vorbesc și tu te uiți la telefon” este diferența dintre război și invitația la dialog. Judecata constantă creează o atmosferă toxică de sală de judecată în relațiile în care unul este acuzatorul, iar celălalt este acuzatul care se justifică mereu.
Într-o astfel de dinamică, nici încrederea, nici tandrețea, nici pasiunea nu pot supraviețui. Rămâne doar un război rece în care fiecare își apără teritoriul și își păstrează ranchiuna pentru următoarea ședință.
Experiența personală a celor care au reușit să renunțe la rolul de judecător descrie o transformare remarcabilă. Când încetezi să mai înregistrezi gafele partenerului tău într-un protocol imaginar, începi brusc să observi eforturile sale, micile victorii și chiar calitățile pentru care îl iubeai cândva.
Înveți să dezveți cum să citești moralitatea și să înveți din nou cum să vezi persoana vie. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să tolerați în tăcere tot ceea ce doare.
Este vorba despre o schimbare de paradigmă de la „ești rău” la „mă simt prost în legătură cu asta, hai să găsim o soluție”. Nu mai atacați miezul personalității celeilalte persoane și începeți să rezolvați împreună probleme specifice.
Acest lucru vă transformă din adversari în aliați, care este singura poziție sănătoasă pentru un cuplu. Când judecata dispare, mila – capacitatea de a vedea slăbiciunile celuilalt și de a le trata cu blândețe, mai degrabă decât cu furie – revine în spațiul eliberat.
Îți amintești că tu însuți nu ești perfect, iar această cunoaștere îți permite să ierți și să accepți. Și în această atmosferă de milă iubirea poate respira pe deplin, fără teama unei alte judecăți.
Citește și
- De ce să tăcem împreună: cum tăcerea devine cel mai sincer dialog în cuplu
- Ce se întâmplă când începi să regreți începutul unei relații: cum nostalgia poate fi otravă și medicament în același timp