Căutăm salvarea în antrenamente complexe și suplimente scumpe, trecând cu vederea cel mai simplu și mai dovedit instrument.
Mersul pe jos nu este doar deplasarea din punctul A în punctul B, ci un exercițiu vertical, ritmic, care declanșează în același timp zeci de procese de vindecare în organism, potrivit unui corespondent .
Sistemul cardiovascular primește un antrenament ideal, dozat, fără suprasolicitare.
Pixabay
Mersul regulat într-un ritm moderat învață inima să lucreze economic, reducând treptat ritmul cardiac în repaus și normalizând tensiunea arterială mult mai natural decât medicamentele chimice.
Sistemul limfatic, spre deosebire de sistemul circulator, nu are propria sa pompă. Acesta se bazează pe contracția mușchilor din jur.
Contracția și relaxarea dinamică a mersului este principalul motor al acestui mecanism de „canalizare” responsabil de imunitate și de curățarea țesuturilor.
Fondul hormonal este ușor reglat cu fiecare pas. Nivelurile de cortizol și adrenalină sunt reduse, iar producția de endorfine și serotonină primește un stimulent natural.
Aceasta nu este o acțiune punctuală, ci o reprogramare lină a răspunsului la stres către o mai mare reziliență.
După o operație majoră, bunicul meu și-a început recuperarea nu cu pastile, ci cu plimbări de cinci minute pe coridorul spitalului.
Medicii îl numeau cel mai bun stimulent al peristaltismului, un remediu împotriva escarelor de pat și a pneumoniei. A părăsit spitalul mai repede decât ceilalți, sprijinindu-se încrezător pe un baston.
Articulațiile nu sunt hrănite prin sânge, ci prin lichidul sinovial, care este secretat prin mișcare precum apa într-un burete. Fără mers, ele se „micșorează” la propriu.
Aceasta este singura modalitate de a le aduce nutrienți și de a elimina produsele de degradare, prevenind osteoartrita.
În timpul unei plimbări liniștite în natură, creierul intră într-o stare de atenție blândă, nedirijată. În aceste momente apar adesea în minte soluții ieșite din comun, iar anxietatea este redusă. Este antiteza stării de concentrare ore în șir, care epuizează resursele mentale.
Structura scheletică se adaptează la stres prin creșterea densității osoase. Pentru femeile aflate la postmenopauză, aceasta este o prevenire directă a osteoporozei, comparabilă ca efect cu unele medicamente, dar fără efectele secundare. Osul pe care se calcă devine mai puternic.
Nu trebuie să vizați viteza sau distanța. Parametrul-cheie este regularitatea. Este mai bine să mergi un kilometru în fiecare zi decât de zece ori pe lună.
Corpul învață și se schimbă din indicii repetitive, nu din reprize eroice pe care le percepe ca pe o urgență.
Citiți și
- De ce trebuie să mănânci grăsimi pentru a nu te mai teme de ele: cum alimentele „rele” te fac mai sătul și mai calm
- De ce căscatul tău nu este contagios doar pentru oameni: motivele non-evidente pentru care o facem