Într-o cultură care valorizează conversațiile robuste și schimburile constante, tăcerea împreună este adesea considerată un eșec stânjenitor, un semn că nu există nimic de discutat.
Dar capacitatea de a fi confortabil tăcuți unul cu celălalt poate fi un indicator al unei conexiuni mult mai profunde și mai mature decât cel mai animat dialog, potrivit unui corespondent .
Într-o astfel de tăcere se naște o încredere care nu are nevoie de cuvinte mediatoare. Această tăcere nu este un gol, ci un spațiu bogat în care ești pur și simplu prezent.
Pixabay
Puteți privi împreună pe fereastră, fiecare gândindu-se la propriile lucruri, dar totuși să simțiți un fir puternic și invizibil de legătură. Nu trebuie să umpleți pauza cu zgomot pentru a dovedi că sunteți împreună.
Puteți doar să fiți, iar asta este suficient pentru înțelegere. Psihologii spun că astfel de momente sincronizează cuplul la nivel psihofiziologic: respirația este egalizată, stresul este redus.
Acest lucru readuce în relație calitatea de „front de casă”, un port sigur în care poți lua o pauză de la lume fără să fii chestionat sau să fii nevoit să-l distrezi pe celălalt. Aici ești iubit nu pentru elocvența ta, ci pentru faptul că exiști.
Cu toate acestea, experții în comunicare avertizează: există o mare diferență între tăcerea confortabilă și cea opresivă. Prima este relaxantă, a doua este apăsătoare.
Dacă tăcerea a devenit norma pentru că toate subiectele importante sunt cunoscute ca fiind dureroase sau tabu, aceasta nu este intimitate, ci un divorț emoțional. Tăcerea ar trebui să fie o alegere, nu o evadare forțată din conflict.
Pentru a distinge una de cealaltă, este suficientă o întrebare sinceră pentru tine: în această tăcere, simt singurătate sau pace? Simt că partenerul meu este mental cu mine, chiar dacă nu vorbește?Sau există o cortină impenetrabilă coborâtă între noi? Răspunsurile vor fi diferite pentru cupluri diferite și chiar pentru momente diferite din viața unui cuplu.
Experiența personală a persoanelor aflate în relații de lungă durată confirmă adesea că momentele cele mai prețioase sunt cele în care cuvintele nu sunt necesare. Atunci când o privire este suficientă pentru a realiza că și celălalt este obosit, sau o atingere ușoară pentru a-și exprima sprijinul.
Acest limbaj non-verbal este adesea mai precis și mai profund decât cuvintele, deoarece îi lipsește capacitatea de a minți sau de a înfrumuseța. A învăța să apreciezi acest tip de tăcere este un pas uriaș către maturitatea în dragoste.
Încetezi să îl mai folosești pe celălalt ca pe un instrument de divertisment sau de validare a gândurilor tale și îi permiți să fie pur și simplu acolo, în integralitatea și separabilitatea lor. Și în acel spațiu fără cuvinte, uneori se naște cea mai importantă înțelegere.
Citește și
- Ce se întâmplă când începe să-ți fie dor de începutul unei relații: cum nostalgia poate fi otravă și medicament în același timp
- De ce durerea împărtășită vă apropie mai mult decât fericirea împărtășită: Cum pierderea comună topește un cuplu într-o uniune