Se pare că critica este motorul progresului: „Spun asta din dragoste, pentru ca tu să poți fi o persoană mai bună”.
Dar comentariile obișnuite, chiar și în afaceri, acționează ca un acid, erodând încet respectul și simpatia, potrivit unui corespondent .
În timp, partenerul nu se mai simte iubit, ci începe să se simtă ca un debitor perpetuu care nu îndeplinește niciodată standardul tacit. Această critică este rareori legată de un act specific.
Pixabay
Cel mai adesea alunecă într-o evaluare a individului: „ești neatent”, „ești iresponsabil”. Astfel de etichete rănesc mai profund decât furia față de situație, deoarece atacă esența persoanei.
Apărându-se, partenerul fie intră într-o apărare surdă, fie începe să vă urască în liniște pentru acest sentiment constant de inferioritate. Psihologii recomandă regula „sandwich-ului”: dacă trebuie să semnalați un derapaj, începeți cu partea pozitivă, apoi expuneți miezul problemei și încheiați cu o perspectivă inspirată.
Dar mai importantă este regula „necesității”: întrebați-vă dacă observația este cu adevărat necesară acum, sau doar vă descărcați? Adesea, cea mai bună soluție este pur și simplu să păstrați tăcerea.
Experții în comunicarea pe perechi insistă: lăudați în public, criticați în privat. Și nu criticați niciodată ceva ce persoana respectivă nu poate schimba în cinci minute.Caracterul său, trecutul, felul de a vorbi – toate acestea fac parte din persoana întreagă pe care ai iubit-o cândva. Sau nu?
Experiența personală a cuplurilor care refuză critica totală descrie miracolul transformării atmosferei. Când încetați să mai fiți un inspector, partenerul dvs. se relaxează și adesea începe să se schimbe el însuși în bine, nu de frică, ci din dorința de a-l mulțumi pe cel care vede în sfârșit binele din el. Dragostea înflorește acolo unde a încetat să mai fie îmbunătățită.
Citește și
- Ce se întâmplă dacă iubești o persoană imaginară: cum proiecțiile te împiedică să-ți cunoști adevărata personalitate
- De ce iertarea nu șterge resentimentele: Cum să trăiești cu reziduurile atunci când cuvintele „pace” au fost deja spuse